ICOANĂ – Angela Hanc

Născută la Galați, Angela Hanc a absolvit Liceul de Artă ‘’Dimitrie Cuclin’’ în 1997, la clasa prof. David Sava. Se inițiază în studiul picturii iconografice sub îndrumarea diaconului Nicolae Bălan. În 2002 devine licențiată în Pictură la Facultatea de Arte Plastice a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, la clasa prof. Victor Ciato.

A pictat catapeteasma Bisericii Schitului Buna-Vestire din Almaș și a Bisericii Facultății de Teologie din Arad.

 

În prezent lucrează la proiectul iconografic pe lemn, “12 Praznice Împărătești”, destinat Bisericii Facultății de Teologie Ortodoxă din Arad. În același timp, este preocupată de evidențierea unor alternative în pictura iconografică tradițională prin utilizarea melanjului de tehnici plastice contemporane.

 

Angela Hanc: În anii de ucenicie, icoana mă interesa ca artă sacră, ancestrală, remarcabilă prin figurativismul ipostatic – personalist, specific. Prin intermediul acestei trăsături, reprezentarea artistică reușea să conserve ceea ce eu numeam, pe atunci, sensul artei. Aspiram să creez o artă filtrată de percepția iconică tradițională, veche.

Doream să cunosc cât mai multe despre taina icoanei de la începuturi cu privire la, spre exemplu, perspectiva inversă, bidimensionalitate, deformare, dogmatism, canon etc. Așa am devenit un pictor convertit la tipul de percepție diferit, acela al artei iconografice răsăritene. Cu ajutorul imaginilor sfinte pe care le-am folosit de-a lungul timpului ca modele plastice, am reușit să-mi ordonez etapele de lucru și să acord o atenție deosebită gestului artistic.

Icoana Cuviosului Gheorghe de la Cernica, pictată alături de echipa de la Otopeni, constituie un exemplu în acest sens. Lucrând la chipul sfântului, mi-am propus să execut o pictură cu alb pe alb, în care picturalitatea mâinii, ca un fluid transparent, consonează cu albul translucid al grundului.

Astfel, amprentele plastice prin intermediul cărora formele se conturează pe suportul icoanei alcătuiesc repere înnoitoare în creația iconografică.

Deși iconostasul zugrăvit la Otopeni este unul nepoleit cu aur, icoanele pictate minuțios strălucesc neoxidabil, într-un mod aparte, întrucât icoana nu poate fi decât o creație artistică izvorâtoare de simplitate și liniște.